SFECLA - LEGUMA MINUNE

E o leguma minune ,dar e ignorata de multi. 

Sfecla trateaza CANCERUL si o sumedenie de boli !

O legumă ieftină este cu adevărat miraculoasă în diferite afecțiuni și are proprietăți terapeutice extraordinare, cunoscute încă din antichitate.

Este vorba despre sfecla roșie recomandată femeilor atunci când sunt în menopauză, fiind o sursă bogată de magneziu, zinc, iod, calciu, nitrați naturali și sodiu.

De asemenea, pentru hipertensiune, boli de rinichi, ficat, vezică biliară și splină, este recomandat consumul de suc de sfeclă roșie combinat cu suc de lămâie sau suc de sfeclă proaspăt stors în combinație cu suc de morcovi. Se începe lent cu o cantitate de 50 ml, și se crește doza până la 250 de mililitri, scrie sanatatebzi.ro..

Pentru detoxifiere, experții recomandă suc de sfeclă roșie, datorită conținutului de colină.

Pentru că sfecla conține aminoacidul numit betanină, studiile arătând că acesta joacă un rol important în prevenirea cancerului de stomac, colon, creier și plămâni.

În plus, scade colesterolul rău datorită conținutului de niacină (vitamina B3), dar reglează și nivelul trigliceridelor din sânge. Niacină se găsește în cea mai mare cantitate în frunze, motiv pentru care și acestea trebuie adăugate când se prepară sucul.

Pentru tratarea leucemiei, se recomandă o cură ce presupune consumul a 450 ml de suc de sfeclă, țelină și morcov, zilnic, pe o perioada de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care poate fi reluată.

De asemenea, este recomandată în tratarea anemiei pentru că are fier, magneziu și vitamina B6, dar stabilizează și glicemia pacienților cu diabet de tip I și II. 

Reteta Magica Pentru Varice si Tromboza Folosind numai doua ingrediente.

Problemele cu venele varicoase si tromboza sunt mai comune in randul femeilor decat in randul barbatilor.

De cele mai multe ori, acumularea de sange in vene se intampla in momentul in care venele dilatate si inflamate impiedica sangele sa ajunga catre inima. Varicele sunt rezultatul venelor si al valvelor deteriorate, fiind prezente mai ales la glezne si la picioare.

Aceasta deteriorare apare ca rezultat al statului in picioare sau pe scaun, ore indelungate, in urma unor accidente, lipsa exercitiilor fizice, sarcina sau obezitate.

Vene varicoase pot duce la un blocaj al venelor din profunzime, afectiunea fiind cunoscuta sub numele de tromboza a venelor profunde. Din fericire, nu este nimic grav si poate fi tratat cu remedii facute in casa dar si prin schimbarea unor obiceiuri precum statul in picioare sau pe scaun. Miscarea este de asemenea recomandata.

Beneficiile acestei retete au facut-o populara si a fost folosita de foarte multe generatii.

Ingrediente pentru reteta care trateaza venele varicoase si tromboza:

- 1 sapun de bebelusi;

- 1 pahar cu lapte de capra.

Mod de preparare

In primul rand, razuiti sapunul in lapte. Apoi aplicati pe zonele afectate.

Amestecul trebuie pastrat in frigider.

Tratament:

Intindeti amestecul peste zona afectata de trei ori pe zi.

O alta metoda ar fi aplicarea compresele cu o cantitate mai mare de amestec la nivelul picioarelor. Aceasta procedura trebuie aplicata tot de 3 ori pe zi.

Ceai de paducel – indicat pentru afectiunile cardiace

Deşi era cunoscut şi ca un bun diuretic şi eficient în eliminarea pietrelor la rinichi şi a pietrelor la vezica biliară, ceaiul de păducel este recunoscut mai ales pentru rolul său în bolile cardiovasculare. Compuşii activi prezenţi în frunze, flori şi fructe sunt cei care îi conferă proprietăţile benefice, chiar dacă acestea în conferă un miros neplăcut şi un gust amar. 
Desi proprietatile paducelului sale sunt bine cunoscute in medicina traditionala naturista, este indicat să consultaţi un medic înainte de a începe un tratament cu ceai de paducel.

Paducel pentru bolile cardiovasculare

Ceaiul de păducel este folosit în mod uzual pentru a trata afecţiunile cardiovasculare. Mecanismul de acţiune se bazează pe conţinutul în antioxidanţi al păducelului, care cauzează relaxarea muşchilor netezi ai inimii şi dilatarea vaselor de sânge, scăzând astfel presiunea şi permiţând creşterea fluxului sanguin. Următoarele afecţiuni care beneficiază de deschiderea vaselor sanguine sunt: angina, ateroscleroza, insuficienţa cardiacă congestivă şi hipertensiunea. In plus, ceaiul de păducel creşte puterea şi frecvenţa contracţiilor cardiace.

Ameliorează simptomele insuficienţei cardiace

Mai multe studii efectuate pe pacienţi cu afecţiuni cardiace au demonstrat că fructele de păducel ajută la îmbunătăţirea funcţiei cardiace, diminuarea palpitaţiilor, a oboselii şi a altor simptome legate deinsuficienţa cardiacă, după cum declară cercetătorii de la Centrul Medical al Universităţii din Maryland. Alte studii au demonstrat că fructele de păducel pot normaliza activitatea inimii, pot îmbunătăţi eficienţa inimii iar contracţiile inimii pot deveni mai puternice la aproape toţi pacienţii cu boli cardiace primare şi la o parte din pacienţii cu boli cardiace secundare severe, conform Herb Growing & Marketing Network. Aceste din urmă studii au arătat că la administrarea in vitro a unui mg de extract uscat de fructe de păducel circulaţia sanguină coronariană a fost îmbunătăţită de la 20 până la 140%.
Tratează hipertensiunea

Fructele de păducel pot scădea tensiunea arterială prin dilatarea vaselor de sânge. Un studiu a arătat căextractul de păducel ajuta la scăderea hipertensiunii la pacienţii cu diabet de tip 2, conform raportului Centrului Medical al Universităţii din Maryland.

Ameliorează angina

Studii ale aceleiaşi universităţi au arătat că extractul de fructe de păducel ajută la ameliorarea sau prevenirea anginei sau a durerilor în piept cauzate de un flux sanguin scăzut către inimă. Un studiu preliminar a arătat faptul că pacienţii care au luat 180 de mg de extract de păducel pe zi timp de trei săptămâni au avut o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine către inimă şi au avut mai puţine dureri în piept în timpul exerciţiilor fizice.

Combate anxietatea

Ceaiul de păducel este eficient în tratamentul anxietăţii. Principalele simptome ale anxietăţii care sunt tratate de acest ceai sunt senzaţia de apăsare în piept şi palpitaţiile inimii. Mecanismul de acţiune al păducelului în acest caz este acelaşi ca în cazul afecţiunilor cardiace şi anume creşterea fluxului sanguin, reducând tensiunea arterială.

Combate radicalii liberi

Fructele de păducel conţin antioxidanţi, care au proprietatea de a distruge radicalii liber ce pot distruge membranele celulare şi pot cauza moartea celulară. Expunerea la radiaţii, fumatul, poluarea aerului, medicamentele pot creşte cantitatea de radicali liberi din organism. Antioxidanţii din fructele de păducel pot preveni distrugerile celulare cauzate de radicalii liberi, protejând organismul de apariţia cancerului sau a afecţiunilor cardiace.

Prepararea ceaiului de paducel şi doze recomandate

Ceaiul de păducel se prepară prin infuzarea unei linguri de fructe uscate în două căni de apă fierbinte timp de 10 – 15 minute. Puteţi bea acest ceai de trei ori pe zi. Păstraţi ceaiul rămas în recipiente bine închise şi adăugaţi suc de lămâie pentru a conserva substanţele active. Nu beţi ceai de păducel dacă urmaţi un tratament cu medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, fără a consulta medicul, deoarece acest ceai poate creşte activitatea acestor medicamente.

Precauţii

Reacţiile adverse ale acestui ceai nu sunt frecvente, sunt câteva contraindicaţii importante:
– Afecţiunile cardiace: cu toate că fructele de păducel este eficiente în ameliorarea siptomelor afecţiunilor cardiace, Centrul Medical al Universităţii din Maryland avertizează pacienţii să nu bea ceai de păducel fără acordul medicului. Afecţiunile cardiace trebuiesc supravegheate de un medic. Dacă beţi ceai de păducel şi aveţi mai multe simptome decât de obicei în timp ce mergeţi sau faceţi efort, este bine să consultaţi medicul. Doza de păducel afectează, de asemenea, sistemul cardiovascular, conform cercetărilor Memorial Sloan-Kettering Cancer Center. O doză prea mare de păducel poate scădea tensiunea arterială şi poate cauza hipotensiune şi pot apărea simptome ca ameţeală şi leşin. O doză prea mare de păducel poate cauza şi bătăi neregulate ale inimii.
Femeile însărcinate şi copii: femeile însărcinate nu ar trebui să folosească fructe de păducel deoarece nu sunt încă disponibile cercetări despre siguranţa folosirii acestei plante la femeile însărcinate. Păducelul poate scădea tonusul musculaturii uterine, afectând astfel sarcina. Nu sunt disponibile nici studii pentru folosirea păducelului de de către femeile care alăptează. Centrul Medical al Universităţii din Maryland recomandă ca ceaiul de păducel să nu fie administrat la copii.
Alergii: Ca la orice remediu pe bază de plante, unele persoane pot fi alergice la fructele de păducel. Dacă sunteţi alergici la orice plantă din familia Rosaceae (între aceste plante se numără trandafirii, căpşunile, perele, caisele, merele sau vişinele), este posibil să aveţi reacţii negative la păducel.
Interacţiunea cu medicamentele: Păducelul este contraindicat atunci când se administrează orice tip de medicamente. Este bine să vă consultaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a bea ceai de păducel dacă luaţi medicamente pentru orice afecţiune. Păducelul poate să crească activitatea digoxinei (folosită pentru aritmie), a beta blocantelor sau blocante ale canalelor de calciu (folosite pentru dilatarea vaselor de sânge sau pentru reducerea tensiunii arteriale), sau a antidepresivelor. Păducelul are proprietatea de a subţia sângele, aşa că dacă luaţi medicamente anticoagulante sau antiplachetare adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a începe să beţi ceai de păducel.

Ceaiul de papadie elimina toxinele din organism

Aparent banala păpădie este una din cele mai puternice plante antitoxice şi depurative de la noi. Frunzele, tulpinile şi rădăcinile sale ajută la mobilizarea şi eliminarea toxinelor din organism, intensifică tranzitul intestinal şi cresc tonusul întregului organism.
Păpădia este utilă pentru drenarea surplusului de apă din organism, pentru că este un diuretic puternic. Ceaiul depapadie are rezultate remarcabile in detoxifierea organismului, mai ales în perioadele de schimbare a anotimpului. 
Această plantă este folosită cu succes în tratamentul unui număr mare de afecţiuni de la acnee, alergie şi alte boli de piele, la indigestie, gastrită hipoacidă, dischinezie biliară, constipaţie atonă. Un efect deosebit îl are atât planta uscată cât şi cea proaspătă în tratamentul diabetului zaharat, boală în care are uneori efecte miraculoase.
În China o varietate de păpădie este folosită de mult timp pentru tratarea hepatitei, cancerului şi a diverselor afecţiuni ale glandei mamare (inflamaţii, probleme legate de secreţia laptelui, cancer de sân) precum şi pentru îmbunătăţirea rezistenţei imunitare la infecţiile căilor respiratorii. Folosirea păpădiei este deja recunoscută în numeroase farmacopei consacrate.

Proprietati ale papadiei

Papadia este un diuretic puternic şi are o excelentă acţiune depurativă. Prin componenta sa amară permite o mai bună funcţionare a ficatului şi a vezicii biliare. Păpădia este un coleretic, colagog, laxativ, stumulează peristaltismul tubului digestiv, stimulează secreţia salivară, gastrică şi intestinală. Este un foarte bun tonic amar.
Puţină lume ştie că sucul de păpădie a fost folosit din cele mai vechi timpuri si pentru tulburările de vedere.
De asemenea, prin proprietatile sale de detoxifiere, tonifică şi dă un aspect sănătos pielii. Păpădia este o mină de aur în ceea ce priveşte vitaminele, mineralele şi oligoelementele, frunzele de păpădie proaspete fiind folosite şi sub formă de salate. Păpădia face parte din plantele cele mai bogate în provitamina A. Este foarte eficientă în lupta împotriva radicalilor liberi care duc la îmbătrânirea pielii. Frunzele de păpădie conţin potasiu, fier, calciu, cupru, siliciu şi mangan. Rădăcinile conţin în plus şi principii amare, inulină,zaharuri complexe, substanţe care favorizează flora intestinală benefică.
Păpădia este eficace în lupta impotriva constipaţiei, anemiei şi infecţiilor. De asemenea, ea este bogată în calciu şi magneziu. Păpădia conţine o catitate mare de vitamine din complexul B, ceea ce îi permite să fie eficientă în tratarea infecţiilor şi în evitarea apariţiei anemiilor.
Păpadia conţine colina (compus important în afecţiunile hepatice), vitaminele C, D şi K precum şi flavonoide şi carotenoide.

Indicaţii ale ceaiului de păpădie

– acnee, alergie, eczeme infecţioase recidivante, eczeme de etiologie necunoscută, psoriazis;
– constipaţie, constipaţie atonă, colită de putrefacţie, dispepsie, insuficietă secreţie de salivă, gastrită hipoacidă;
– reumatism, reumatism cronic, reumatism degenerativ, gută;
– dischinezie biliară, hepatită, sechele post-hepatice, ciroză în faza iniţială;
– intoxicaţii diverse, toxiinfecţii alimentare;
– diabet zaharat (reduce glicemia, creşte diureza, protejează vasele de sânge);
– tromboflebită, arteroscleroză, hemoroizi, îmbunătăţirea circulaţiei sângelui;
– obezitate;
– afecţiuni renale: este folosit în special pentru a creşte diureza;
– tonic general pentru organism.

Cum se prepară ceai de papadie

Pentru uz terapeutic sunt folosite atât frunzele cât şi rădăcinile de păpădie. Dacă doriţi mai mult un diuretic folosiţi mai degrabă frunzele, dar dacă doriţi să trataţi afecţiunile hepatice folosiţi rădăcinile.
Infuzia din frunze de păpădie: infuzaţi 4 până la 10 g de frunze uscate în 150 ml de apă fierbinte timp de 5 -10 minute. Consumaţi ceaiul de 3 ori pe zi.
Decoctul din rădăcini de păpădie: fiebeţi 3 -5 g de rădăcină într-o cană de apă timp de 5 – 10 minute. Consumaţi decoctul de 3 ori pe zi.

Cercetări ştiinţifice

Primele cercetări ştiinţifice din Europa asupra efectelor păpădiei datează din prima jumătate a secolului XX. Experimente realizate pe animale au permis confirmarea, la acea vreme, a efectelor benefice ale acestei plante: creşterea cantitătii de urină eliminate, creşterea producţiei de bilă şi în special efectelul antiinflamator.
În 2006 a fost publicată o sinteză aunor lucrări ca subliniază informaţiile obţinute pe modele celulare şi pe animale confirmă virtuţile antioxidante anticance şi antidiabetice ale păpădiei şi ale componentelor sale3. Câteva teste clinice preliminare indică faptul că unele preparate din păpădie pot trata crampele intestinale, constipaţia şi diarea.

Nu a fost încă elucidat mecanismul ce stă la baza efectului diuretic al frunzelor de păpădie. În schimb, prin conţinutul ridicat de potasiu, această plantă are un avantaj în faţa altor diuretice. Spre deosebire de alte diuretice, frunzele de păpădie nu provoacă pierderea de potasiu la nivelul rinichilor, conform studiilor efectuate pe animale.

Precauţii

Atenţie: în cazul unor calculi biliari sau a abstrucţiei canalelor biliare trebuie consultat un specialist înainte de a consuma remedii pe abază de păpădie.
Constraindicaţii: Persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae (ex. margarete, cicoare) pot fi sensibile la păpădie. De notat, însă, că alergia la polenul acestor plante nu antrenează în mod automat şi alergia la alte părţi ale plante (frunze, rădăcini). Totuşi poate să apară o sensibilitate cutanată la contactul cu ceaiul de păpădie.

Ceai de Salvie: Tratamente si modul de folosire corect

Exista un vechi proverb ce spune « cine are salvie în grǎdinǎ nu mai are nevoie de medic ». Nimic mai adevarat,  salvia are numeroase proprietǎţi benefice. In grǎdinǎ, alungǎ insecte ca musca morcovului sau fluturele de varzǎ, contribuind la creşterea morcovului, a verzei, a cǎpşunilor, roşiilor şi maghiranului. 

Salvia uscatǎ, pusǎ în dulap, alungǎ insectele din locuinţǎ. Uleiul esenţial de salvie este folosit în parfumerie iar frunzele de salvie sunt folosite cu succes in fitoterapie. In gastronomie este folositǎ pentru a condimenta carnea albǎ, in reţetele cu brânzǎ si în omlete.

Denumirea de salvia deriva din cuvintul latinesc ,,salvare” (a vindeca, a insanatosi). Din vechile carti despre plante medicinale reiese cit de mult era stimata pe vremuri salvia: „Cind Maica Domnului a trebuit sa fuga cu copilul Isus in fata lui Irod, a rugat toate florile de cimp sa o ajute insa niciuna nu i-a oferit adapost. Atunci s-a inclinat catre salvie iar aceasta i-a oferit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, a adapostit pruncul in fata aprozilor lui Irod. Acestia au trecut pe langa ei fara a-i vedea. Dupa ce pericolul a fost depasit Maica Domnului a iesit din ascunzatoare si a vorbit afectuos salviei: «De azi inainte si pina in vecii vecilor vei fi o floare preferata a oamenilor. Iti dau putere sa vindeci oamenii de orice boala; salveaza-i de la moarte, cum ai facut si cu mine».” De atunci, salvia infloreste pentru salvarea si ajutorarea oamenilor.

Efectele salviei asupra sǎnǎtǎţii

Frunzele de salvie conţin uleiuri volatile bogate în esenţe care se regǎsesc şi în unele conifere, cum ar fi tuya, polifenoli şi flavonoizi, tanin şi un principiu activ cu gust amar, picrosalvina. Acestǎ bogǎţie de compuşi activi conferǎ frunzelor de salvie proprietǎţi în tratarea multor afecţiuni.

Virtuţile salviei au fost confirmate de famacologi  şi au putut demonstra care principii active au rol în diferite afecţiuni. A fost izolat salviolul, care are acţiune tonicǎ asupra inimii şi centrilor nervoşi. Frunza de salvie conţine un tanin special, cu efect astringent şi antiinflamator, cunoscut din cele mai vechi timpuri. Cercetǎtorii contemporani au descoperit mai nou o saponinǎ cu proprietǎţi acide, un principiu amar, sǎruri de fosfor, o pentozǎ (un zahar aldehidic) şi glutaminǎ, asparaginǎ şi diverşi compuşi minerali. Medicii germani Madaus,  Schultz, şi olandezul Van Swieten au demonstrat proprietǎţile antisudorale ale infuziei de salvie.  Salvia conţine acid ursolic, ce acţiune astringentǎ şi antisepticǎ, care regularizeazǎ transpiraţia.

În ceea ce prieşte afecţiunile legate de organele genitale, existǎ cercetǎri realizate de medicii, biologii şi farmacologii Asper, Flamm, Lesieux, Krosz-vyski, Leclerc şi alţii. Cercetǎrile lor au demonstrat cǎ salvia, în infuzie sau sub formǎ de extract, are o acţiune de reglare a fluxului menstrual,descongestioneazǎ organele, calmând reacţiile dureroase din timpul menstruaţiei, ea având o acţiune beneficǎ şi în cazul tulburǎrilor provocate de menopauza, deoarece conţine estrogeni vegetali.Pe de altǎ parte, aceştia confirmǎ si acţiunea stimulantǎ şi nevroticǎ a acestui medicament vegetal si îl recomanda împotriva asteniei nervoasecauzate de obosealǎ, împotriva surmenajului, în cazuri de slǎbiciune generalǎ, neurastenie,  digestie lentǎ. A fost folositǎ pentru tratarea unor tulburǎri neurovegetative: papitaţii, atacuri de panicǎ, senzaţii de ameţealǎ fǎrǎ o cauzǎ organicǎ determinatǎ.

Pentru uz extern, infuzia de salvie este antiseptic, cicatrizant şi descongestionant. Se aplicǎ sub formǎ de comprese pe plǎgi, ulcere, contuzii şi inflamaţii. Aceeaşi infuzie este un remediu excelent pentru gingivite,  glosite,  periostite,  stomatite,  afte,  amigdalite şi dureri în gât (sub formǎ de gargarǎ, de 5-6 ori pe zi)

Este un coleretic,  adicǎ stimuleazǎ secreţia debilǎ. De asemenea, are acţiune relaxantǎ şi antispasticǎ asupra muşchilor stomacului şi intestinelor. Mestecarea frunzelor proaspete de salvie faciliteazǎ digestia. Proprietǎţile sale sunt utile în special în tratarea tulburǎrilor digestive ca: digestia lentǎ sau dificilǎ, balonarea, gazele intestinale. Salvia acţioneazǎ şi la nivel digestiv.  Calmeazǎ crampele stomacale şi este gastroprotector în caz de arsuri gastrice.

Salvia este tonic, antiseptic, digestiv, depurativ, tratazǎ tusea şi angina, iar bǎile cu salvie au effect antireumatic.

Este folositǎ pentru a opri lactaţia, intensificǎ culoarea pǎrului. Salvia încetineşte deteriorarea sistemului nervos şi îmbunǎtǎţeşte memoria. Se pare cǎ este eficientǎ şi împotriva bolii Alzheimer, luptând împotriva scǎderii concentraţiei de acetilcolinǎ.

Datoritǎ proprietǎţilor sale antiseptice, salvia încetineşte dezontarea agenţilor infecţioşi, iar virtuţile sale antioxidante diminuazǎ inflamaţiile.

Salvia calmeazǎ herpesul labial, putânt chiar sǎ îl trateze, atunci când este asociat cu un alt antiviral. Uleiul  de salvie amestecat cu ulei de lavandǎ, diluate şi aplicate pe herpes şi în jurul acestuia, vor împiedica proliferarea acestuia.

Ceai de salvie – beneficii
Salvia vindecǎ afecţiunile benigne ale pielii şi împiedicǎ formarea plǎcii dentare.

Consumati ceai de salvie

Intrebuintari principale ale ceaiului de salvie:
-intern: diabet; diskinezie biliara; faringite; brinsite
-extern: afte; stomatite; gingivite; abcese dentare.
Alte afectiuni unde se poate folosi cu succes ceai de salvie:
-intern: dispepsii; flatulenta; dismenoree; tulburari de menstruatie; colica si calculoza biliara; astenii; sudoratie nocturna exagerata; afectiuni circulatorii.
-extern: ten acneic si seboreic; rani cu puroi; transpiratia fetida a picioarelor.

Modul de preparare al ceaiului de salvie: adaugati 2 linugurite de salvie macinata si uscata la fiecare 200ml de apa, lasati sa fiarba la foc, dupa care acoperiti vasul cu un capac 15-20 minute.
Ceaiul de salvie are efect: antinevralgic, hipoglicemiant, coleretic, antisudorific, neurotonic, antiseptic si antiinflamator.
Ceaiul de salvie nu este recomandat femeilor gravide sau care alapteaza si bolnavilor de epilepsie.

Alte moduri de folosire a salviei

Infuzia de salvie: o liguritǎ defrunse se adaugǎ într-o ceaşcǎ cu apǎ fierbinte şi infuzaţi timp de 10 minute, bǎutǎ de 3 ori pe zi scade febra şi stimuleazǎ sistemul nervos.

Decoctul de salvie: un pumn de frunze de salvie se fierbe într-un litru de apǎ timp de 10 minute, apoi se foloseşte ca şi apǎ de gurǎ pentru gingii inflamate sau afte, pentru gargarǎ impotriva durerilor în gât, sau pentru comprese pentru uz extern.

Ceai de coada soricelului – sustine sistemul imunitar si regleaza tensiunea arteriala

Nume ştiinţific: Achillea millefolium; Partea folosită: planta întreagă
Folosind ceai de coada soricelului fortifici sistemul imunitar si reglezi tensiunea arteriala. Ceaiul de coada soricelului este util in atenuarea hemoragiilor si a multor infectii. Imbunatateste circulatia sanguina, digestia si are puternice proprietăţi antiinflamatoare.
Numele ştiinţific al acestei plante are origini legendare.Faimosul călcâi al lui Ahile se spune că a fost vindecat după ce pe el s-a aplicat coada soricelului. 
Beneficiile ceaiului de coada soricelului sunt recunoscute în istoria medicinii tradiţionale. Ceaiul de coada soricelului este tonic şi ajută la eliminarea toxinelor. În acest articol vă prezentăm câteva din beneficiile acestui ceai.

Cum se prepară ceai de coada soricelului

Se infuzează o linguriţă de plantă uscată într-o cană de apă fierbinte timp de 10 minute. Se poate bea îndulcit cu miere dupa ce se mai raceste, iar pentru mai multă savoare se poate adăuga o felie de lamaie.

Ceai de coada soricelului – Beneficii

Astringent
Ceaiul de coada şoricelului are proprietăţi astringente ce ajută la tratarea secreţiilor nazale, sau a lăcrimării ochilor cauzate de mucegaiuri, polen sau praf. Împotriva răcelilor, gripei şi a febrei,ceaiul de coada soricelului favorizează transpiraţia şi duce la scăderea temperaturii. De asemenea este util în tratarea unor infectii uşoare.

Previne artrita reumatoidă
Circulatia sanguina este îmbunătăţită cu ceai de coada soricelului. El ajută la eliminarea acidului uric de la nivelul articulatiilor şi muşchilor şi ajută la o mai bună oxigenare a corpului. Coada soricelului este un bun diaforetic şi diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie şi urină. Aceste efecte duc la prevenirea apariţiei problemelor reumatice şi articulare.

DecongestionantFortifica sistemul imunitar
Unul din beneficiile tradiţionale ale acestui ceai este acela de a opri apariţia răcelii. De aceea el trebuie băut încă de la apariţia primelor simptome. Este eficient în infecţiile urinare, dizenterie, inflamaţii ale căilor respiratorii, dar creşte şi rezistenţa organismului la apariţia altor boli. Cercetările au arătat că această plantă conţine substanţe amare care stimulează sistemul imunitar. În plus conţine uleiuri esenţiale care acţionează ca agenţi antimicrobieni.

Are ca efect calmarea tusei, reduce formarea de secreţii şi ajută la tratarea infecţiilor de la nivelul tractului respirator superior.

Previne indigestia
Ceaiul de coada soricelului îmbunătăţeşte digestia şi ajută la absorbţia nutrienţilor din alimente. Previne flatulenţa şi îmbunătăţeşte apetitul.

Previne hemoragiile
Poate contracta vasele de sânge, prevenind hemoragiile sau reducând sângerările. Cu ajutorul acestei proprietăţi pot controlate menstruaţiile abundente sau sângerările intestinale, sângerările urinare.

Regleaza tensiunea arteriala
Tensiunea arterială ridicată poate fi de asemenea reglată cu ajutorul acestui ceai. Ceaiul de coada soricelului are rezultate pozitiv şi pentru bolile cardiovasculare.

Alte beneficii ale ceaiului de coada soricelului
– ceaiul de coada soricelului ajută la combaterea crampelor stomacale, a flatulenţei, gastritei şi enteritei
– are efect sedativ, de aceea pentru un somn liniştit şi pentru relaxarea corpului după o zi încărcată este benefic să beţi acest ceai
– calmează durerile menstruale
– are puternice proprietăţi antiinflamatoare
– calmează disconfortul cauzat de hemoroizi
– fiind un diuretic diminuează efectele retenţiei de apă
– calmează simptomele provocate de astm
– poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul afecţiunilor hepatice
– ajută la întărirea venelor slăbite. Pentru aceasta preparaţi un ceai din părţi egale de coada soricelului şigalbenele sau flori de paducel. Beţi trei căni din acest ceai de trei ori pe zi.

Ceai de coada soricelului – contraindicatii

– Femeile însărcinate nu trebuie să beai ceai de coada şoricelului deoarece, datorită proprietăţilor sale de relaxare a musculaturii uterului, poate duce la pierderea sarcinii.
– folosirea îndelungată de concentraţii mari de coada şoricelului poate duce la apariţia de alergii.
– coada soricelului poate face pielea mai sensibilă la lumina soarelui.
– dacă sunteţi bolnav sau aveţi probleme de sănătate consultaţi mai întâi un specialist.

Ceaiul de pelin: amar dar foarte sanatos

Virtutile ceaiului de pelin erau cunoscute de greci încă din antichitate. De secole acest ceai a fost folosit ca tonic cu proprietăţi antiseptice, antispastice, carminative, antipiretice şi vermifuge.

Pelinul este un arbust peren cu frunze verzi-argintii ce au un gust amar, fiind recunoscut chiar ca fiind cea mai amară plantă de pe Pământ. Este cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Artemisia absinthus şi este creşte în special în Europa, nordul Africii şi vestul Asiei. Pelinul are proprietăţi halucinogene. Se pare că Hemingway şi Van Gogh datorează o parte a creativităţii lor viziunilor provocate de pelin.
Este cunoscut mai ales ca fiind folosit la fabricarea Absintului, lichiorurilor, a tincturilor şi a altor produse alcoolice, dar sunt numeroase efecte terapeutice ale pelinului şi beneficii pentru sănătate ale ceaiului de pelin.

Proprietatile ceaiului de pelin

Printre beneficiile ceaiului de pelin se numără proprietăţile sale carminative, de aceea acest ceai poate fi folosit pentru tratamentul unor probleme gastrice, cum ar fi balonarea, flatulenţa, indigestia, lipsa poftei de mâncare, forme uşoare de gastrită şi dureri gastrice. Pelinul este una din plantele cele mai eficiente în tratarea şi prevenirea multor probleme de ordin hepatic, inclusiv icterul şi hepatita.

Ceaiul de pelin este eficient în detoxifierea organismului şi stimularea sistemului imunitar. În plus, ceaiul de pelin este un excelent bun remediu împotriva viermilor intestinali şi a altor paraziţi deoarece pelinul contine substante fatale pentru acestia. O cana cu ceai de pelin sau una-doua linguri cu tinctura de pelin administrate zilnic timp de 2 saptamani sunt suficiente pentru a scapa definitiv de paraziti sau viermi intestinali.

Pelinul poate fi folosit de femei pentru reglarea ciclului menstrual. Totuşi, femeile însărcinate şi care alăptează trebuie sa evite această plantă.
Ceaiul de pelin poate scade febra, reduce inflamaţiile căilor respiratorii şi îmbunătăţeşte starea pacienţilor cu răceală şi gripă.
Folosit sub formă de comprese, ceaiul de pelin este eficient în tratarea rănilor, a înţepăturilor de insecte sau a altor probleme cutanate.

Modul de preparare al ceaiului de pelin

Pentru a prepara ceai de pelin adăugaţi o linguriţa de frunze uscate şi tulpini la o cană de apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze timp de 10-15 minute. Pentru a diminua gustul amar al infuziei, adăugaţi miere, zahăr sau suc de lămâie. Pentru a beneficia pe deplin de proprietăţile ceaiului de pelin este recomandat să beţi o cană de infuzie proaspăt preparată de trei ori pe zi, pe stomacul gol, cu 15-20 de minute înainte de masă.

Ceai de pelin – contraindicatii

Folosirea timp îndelungat a ceaiului de pelin este asociată cu efecte secundare: ameţeli, insomnie, vărsături. De aceea nu utilizaţi acest ceai mai mult de 20-22 de zile. Ceaiul de pelin este contraindicat celor ce sufera de infectii intestinale sau afectiuni ale sistemului nervos. Este interzis femeilor insarcinate si a celor care alapteaza deoarece dauneaza sugarilor

Ceai de Tei: tratamente, indicatii si modul de folosire corect

Ceai de tei.Teiul este considerat un arbore sacru in folclorul tarilor din vestul Europei, iar pentru vechii celti simboliza altruismul. In timpul Evul Mediu exista obiceiul ca indragostitii sa-si jure iubire vesnica la umbra unui tei, deoarece exista credinta ca acest copac ii face pe oameni sa spuna numai adevarul. Si la romaniceaiul de tei este un aliat traditional al sanatatii fiind unul dintre cele mai cunoscute ceaiuri de la noi.

Arborele de tei este un campion al sanatii,toate partile acestui copac, frunzele, florile şi lemnul avand valoare pe plan medicinal.

Lemnul de tei, partea truchiului care se găseşte sub scoarţa teiului acţionează în special la nivelul ficatului şi a vezicii biliare. Aceasta permite ficatului să filtreze mai bine toxinele din sânge şi ajută vezica biliară să secrete o cantitate mai mare de bilă.
Având o acţiune sedativă şi uşor hipnitică, sudorifică şi diuretică, florile de tei au fost folosite la tratarea spasmelor, tulburărilor digestive, insomniei, nevrozelor şi deoarece acţioneză asupra hipervâscozităţii şi hipercoagulării sanguine teiul este utilizat şi în tratarea aterosclerozei .
Recent s-a descoperit că florile de tei cresc rezistenţa non-specifică a organismului, ele fiind un remediu excelent împotriva gripei şi răcelii, în special la copii.

Încă de la apariţia primelor simptome trebuie administrate 2 sau 3 căni de înfuzie pe zi insa la copiii pana in 14 ani doza trebuie sa fie mai mica, de o cana pe zi. Infuzia cu ceai de tei scade tensiunea nervoasa, combate anxietatea, si ajuta la dormit. Datorita efectului relaxant, in combinatie cu bioflavonoidele, ceaiul sau infuzia de tei este un excelent remediu pentru hipertensiune arteriala si tot din cauza acestui efect calmant este recomandat si pentru linistirea copiilor hiperactivi.

Substanţele active din florile de tei

Pentru a obtine un potential maxim din punct de vedere al substantelor active, florile de tei trebuie culese imediat dupa inflorire,la 1-2 zile dupa ploaie, pe vreme insorita, si apoi trebuie uscate la umbra.
Florile de tei conţin mucilagii, uleiuri esenţiale, taninuri, glucozide, flavonoide, zaharuri, mangan şi vitamine. Mucilagiile din florile de tei au efect emolient în contact cu membranele sistemului digestiv şi de aceea sunt folosite pentru a trata probleme digestive ca indigestie, greaţă sau diaree.

Ceai de tei – Actiuni terapeutice

Ceaiul de tei – Uz intern
Lemnul de tei este folosit in ceai pentru a combate artrita, reumatismul, migrenele si calculii biliari şi renali (dizolvant specific acidului uric). Este diuretic si coleretic ajuta la o mai buna eliminare a toxinelor din organism si poate fi folosit cu succes in lupta cu celulita

Ceaiul din flori de tei are efect:
– antidepresiv,
– euforizant,
– sedativ,
– antispasmodic,
– diaforetic, recomandate pentru fluidizarea sângelui şi favorizarea circulaţiei printr-o uşoară vasodilataţie,
– datorită efectului asupra sistemului nervos şi circulator florile de tei sunt folosite şi pentru reducerea presiunii arteriale (în special a celei cauzate de stres),
– tratează durerile de cap cauzate de stres şi unele migrene,
– scade febra şi favorizează transpiraţia.
– combate formarea ridurilor si a cearcanelor
– diabet zaharat, obezitate

Prepararea ceaiului de tei

Pentru prepararea optima a acestui ceai infuzaţi 15-30 g de flori într-un litru de apă fierbinte. Beţi 2 -4 căni de ceai pe zi dar nu mai mult iar la copii o cana cu ceai de tei pe zi e suficient.
Lemul de tei, partea trunchiului care constituie inelele cele mai recente ale acesteia, conţine xilen. Decoctul din lemn de tei, mai ales din ramurile mai tinere de doi ani ameliorează hidropizia.

Ceai de tei – Uz extern

În antichitate se făceau băi de tei pentru a destinde trupul şi spiritul.
– Băile cu ceai din flori de tei sunt cunoscute pentru calmarea oboselii nervoase, insomniei şi anxietăţii. Fac minuni în cazul copiilor iritabili sau hiperactivi.
Prepararea ceaiului de tei pentru băi: se prepară mai întâi o infuzie cu o cană şi jumătate de flori într-un litru de apă. Se filtrează şi se adaugă infuzia în apa de baie.
– îngrijirea pielii: ceaiul din flori de tei proaspăt preparat poate fi folosit ca şi loţiune pentru ten. Ceaiul de tei ajută la regenerarea pielii. Deoarece florile de tei ajută la reducerea inflamaţiilor, ceaiul de tei este un remediu excelent pentru ochii umflaţi.

Precauţii

Se recomandă 3 căni de ceai de tei pe zi, iar infuzia nu trebuie să fie foarte concentrată. În doză foarte concentrată infuzia din flori de tei poate avea efect excitant asupra sistemului nervos şi poate cauza insomnii.

Contraindicatii ale ceaiului de tei

Consumul excesiv de ceai de tei poate favoriza unele disfunctionalitati ale inimii, mai ales la persoanele cardiace, motiv pentru care acestora li interzice consumul acestui tip de ceai.

Ceaiul de Soc are efect miraculos daca este preparat CORECT

Socul (Sambucus nigra) este o plantă cu efecte terapeutice puternice ce poate trata şi preveni un număr urias de afecţiuni. Florile şi fructele de soc sunt folosite pentru herpes simplex, probleme reumatice inflamaţii ale căilor respiratorii, reducerea inflamaţiilor, calmarea iritaţiilor. De asemenea ceaiul de soc are efect diuretic şi este foarte eficient în detoxifierea organismului deci si pentru piererea în greutate. Frunzele de soc au si puternice proprietăţi insecticide.
Florile au efect diuretic, laxativ, antiinflamator şi au proprietăţi antivirale şi antiseptice, în timp ce fructele au excelente proprietăţi antioxidante.

Atât florile cat si frunzele conţin rutin, izocuercitin şi hiperozid. Florile conţin glicozide, taninuri, sapine, pectine, uleiuri esenţiale,vitamina C şi saruri minerale, iar fructele conţin taninuri şi antociani cum sunt sambucin, sambucianin, crisantemin şi alte glicozide şi cianidine.
Numai florile şi fructele de soc pot fi folosite pentru uz intern. Frunzele si ramurile socului sunt otravitoare pentru consum.

Ceai de soc – proprietati si efecte

Beneficiile utilizării interne a socului, sub forma de infuzie(ceai de soc) sunt :
– florile de soc sunt folosite în mod tradiţional pentru tratarea gripei, răcelii, sinuzitelor, stărilor febrile (reduce febra), probleme ale căilor respiratorii superioare, precum şi a febrei fânului;
– fructele au efect analgezic dar au şi proprietăţi laxative (fiind foarte eficiente în constipaţie) şi diaforetice;
– fructele se folosesc în afecţiunile reumatice şi în artrita;
– florile şi fructele de soc sunt eficiente în tratarea bolilor degenerative, previn cancerul şi ajută la manţinerea sub control a tumorilor benigne. Sunt foarte eficiente în activarea sistemului imunitar;
– cu ceai de soc se pot distruge eficient si viermii intestinali;
– socul este un remediu natural în lupta cu obezitatea datorită proprietătilor laxative şi diuretice, ajutând la detoxifierea organismului şi la eliminarea excesului de apă din organism;
– socul creşte secreţia glandelor mamare;
– alte utilizări ale ceaiului de soc: stimulează sistemul imunitar, tratează infecţiile urechii, stimulează circulaţia.

Compresele cu Ceai de Soc trateaza celulita

Ceaiul de soc este folosit de mult timp datorita proprietatilor sale antilipidemice, sporind arderile, mobilizarea grasimilor si reducand tesutul adipos din corp. Ceaiul si tinctura de soc sunt indicate aproape in toate dietele, iar compresele de soc ajuta in eliminarea celulitei.

Indicaţii pentru uz extern:
– frunzele şi scoarţa de soc sunt folosite pentru a trata arsurile minore şi degerăturile;
– florile sunt folosite pentru ochii inflamţi, pentru pielea iritată şi inflamată, furuncule, eczeeme, urticarii, leziuni sau ulceraţii la nivelul cavităţii bucale;

Prepararea ceaiului de soc

Infuzia. Modul clasic de preparare a infuziei din flori de soc este următorul: adăugaţi o lingură de flori in 250 de apă fierbinte. Păstraţi vasul acoperit timp de aproximativ 5 minute. Filtraţi şi îndulciţi cu miere (dacă doriţi). În mod regulat se beau 3 căni de ceai de soc pe zi, după fiecare masă. În cazul în care aveţi gripă sau răceală se pot bea până la 6-8 căni cu ceai de soc pe zi, dar numai timp de câteva zile.

Decoctul din flori de soc este obţinut prin fierberea a 50 g de flori în 250 ml de apă timp de 3 minute.

Decoctul din scoarţă de soc este obţinut astfel: două mâini de scoartă de soc se fierb într-un litru de apă până când apa se reduce la jumătate din cantitatea iniţială, apoi se filtrează şi se divide cantitatea în trei părţi. Se bea câte o parte înainte de fiecare masă.

Fructele de soc se pot folosi sub formă de infuzie în amestec cu alte fructe sau plante uscate, fiind preparată la fel ca şi infuzia de flori. De asemenea, fructele se pot folosi sub formă de suc preparat astfel: 20 de g de fructe se amestecă cu o lingură de miere şi se mixează. Se ia câte o ligurită în fiecare dimineaţă, ca laxativ.

Precauţii in utilizarea ceaiului de soc

– frunzele şi fructele crude conţin glicozide toxice. De aceea aceste remedii trebuie folosite cu grijă, doar aşa cum vă sunt indicate de către specialişti.
– Nu consumati continuu ceai de soc. Folosiţi-l maxim 10 zile cu 5 zile pauză.
– Când folositi remedii din plante, trebuie să fiţi conştienţi că acestea pot fi extrem de puternice, şi puteti avea reacţii adverse. Dacă apar reacţii adverse cum sunt intoxicaţii, vomă, iritaţii ale gâtului, arsuri stomacale, dificultăţi respiratorii sau convulsii, opriţi imediat folosirea remediilor din plante şi consultaţi medicul dumneavoastră.